Modernitate şi liberalism

“Modernitatea” desemneaza miscarea politica si filozofica a ultimelor trei secole de istorie occidentala. Se caracterizeaza in principal prin cinci procese convergente: individualizarea prin distrugerea vechilor comunitati de apartenenta; masificarea prin adoptarea de comportamente si de moduri de viata standardizate; desacralizarea marilor mesaje religioase in vederea unei interpretari stiintifice a lumii; suprematia ratiunii instrumentale prin intermediul schimbului de marfuri si eficacitatii tehnologice; universalizarea prin extinderea planetara a unui model de societate prezentat ca singurul model posibil si deci prin urmare un model superior.

Diversele scoli filozofice “moderne”, concurente si cateodata contradictorii, sunt de acord asupra esentialului: ideea ca exista o solutie unica si universala la toate fenomenele sociale, morale si politice. Umanitatea apare in fata “modernitatii” ca o suma de indivizi rationali care, din interes, din convingere morala, din simpatie sau din credinta, sunt chemati sa realizeze unitatea in istorie. Din aceasta perspectiva, diversitatea lumii devine un obstacol si tot ceea ce diferentiaza oamenii este perceput in mod accesoriu sau contingent, depasit si periculos. In masura in care “modernitatea” n-a fost doar un corp de idei, dar si un mod de actiunea, aceasta a tentat prin toate mijloacele posibile sa sustraga indivizii apartenentei lor singulare cu scopul de a-i face sa se asemene unui mod universal de asociere. Cel mai eficient acestui scop s-a dovedit a fi piata economica.

Liberalismul încarneaza ideologia dominanta a modernitatii, fiind prima ideologie care a aparut si ultima care va disparea. La inceput, gandirea liberala a eliberat economia de morala, politica si de societate, sub care fusese in precedent supusa. Intr-un al doilea moment, liberalismul a facut din valoarea mercantila instanta suverana a vietii comune. Primatul “regatului cantitatii” schiteaza acest pasaj de la economia de piata la societatea de piata, adica extinderea catre toate domeniile existentei a legilor schimbului mercantil încoronat de “mana invizibila”. Pe de alta parte, liberalismul  a generat individualismul modern plecand de la o antropologie falsa atat din punct de vedere descriptiv cat si normativ, bazata pe un individ unidimensional care detine drepturi imprescriptibile dintr-o natura asociala, si care ar trebuie sa incerce sa isi maximizeze in permanenta interesul personal prin eliminarea tuturor consideratiilor necuantificabile si a tuturor valorilor irelevante din punct de vedere a calculului rational.

Caracterul neechitabil a liberalismului a cauzat in secolul al XIX-lea o legitima reactie prin aparitia miscarii socialiste. Dar aceasta din urma s-a dezvoltat sub influenta teoriilor marxiste. Ori, cu toate ca exista diferente, liberalismul si marxismul apartin aceluiasi univers, mostenit din gandirea secolului Luminelor: acelasi individualism de fond, acelasi universalism egalitar, acelasi rationalism, acelasi primat al factorului economic, aceeasi viziune asupra valorii emancipatoare a muncii, aceeasi incredere in progresul continuu, aceeasi aspiratie la sfarsitul istoriei. Liberalismul doar a realizat mai eficient anumite obiective pe care le impartasea impreuna cu marxismul: eradicarea identitatilor colective si a culturilor traditionale, desacralizarea “lumii”, universalizarea sistemului de productie.

In sfarsit, liberalismul neaga specificitatea politicii, care implica intotdeauna arbitrul deciziei si pluralitatea scopurilor. “Politica liberala”, din acest punct de vedere, apare ca o contradictie in termeni. Dorind sa formeze un liant social plecand de la o teorie a deciziei rationale prin care cetateanul urmareste utilitatea, aceasta se bazeaza pe un ideal de gestiune “stiintifica” a societatii globale, pe care doreste sa o administreze prin expertiza tehnica. Statul de drept liberal, adesea sinonim al republicii avocatilor, de asemenea crede ca poate sa se abtina de la propunerea unui model de viata si aspira sa neutralizeze conflictele inerente diversitatii sociale prin intermediul unor proceduri pur juridice care vizeaza sa determine mai degraba ceea ce este just decat ceea ce este bine. Spatiul public se dizolva in cel privat, atata vreme cat democratia reprezentativa se reduce la o piata unde se intalneste o oferta din ce in ce mai restransa (prin redirectionarea programelor si convergenta politicilor) si o cerere din ce in ce mai putin motivata (prin abtinere).

In era mondializarii, liberalismul nu se mai prezinta ca o ideologie, ci ca un sistem mondial de productie si de reproducere a oamenilor si a marfurilor, penetrat de hiper-moralismul drepturilor omului. Prin formele sale economice, politice si morale, liberalismul reprezinta blocul central de idei al unei modernitati aflata la sfarsit de ciclu.

traducere si adaptare: Remus Tanasa

dupa manifestul Grupului de Cercetare si Studiu pentru Civilizatia Europeana (Groupement de recherche et d’études pour la civilisation européenne).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s