Strănepoate

Pe-același petec de pământ, pe care
Moși de strămoși s-au ostenit să-l are,
Și-averi din țărnă l-au făcut a scoate,
Tragi azi și tu cu plugul, strănepoate.
 
Și gândul greu, ce-aveau pe vremi bătrânii
Cu sufletul bătut de grija pâinii,
Îl ai și tu acuma, strănepoate,
Deși-ntre voi sunt zeci de veacuri poate…
 
Așa ție-scris: alăturea cu boii,
Să fii supus durerii și nevoii
Și, când în jurul tău se schimbă toate
Tu să rămâi același, strănepoate.

   O. Carp, „Strănepoate”  în Sămănătorul”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s