O lecţie din trecut: Armistiţiul de Crăciun din 1914

281Articol publicat pe Adevărul (24 decembrie 2015).

Prima Conflagraţie Mondială a rămas cunoscută în memoria contemporanilor drept „Marele Război”, nu doar din cauza proporţiilor de neimaginat până în acel moment, ci, mai ales, a cruzimilor care i-au caracterizat desfăşurarea. Cu toate acestea, Primul Război Mondial a lăsat consemnat un episod ale cărui învăţăminte sunt mai mult decât utile şi astăzi: Armistiţiul de Crăciun din 24 decembrie 1914.

În acea zi, o parte a trupelor implicate în luptele de pe frontul de Vest, au decis ca armele să tacă pentru a putea auzi colindele, cele proprii şi cele ale inamicului. Cei implicaţi au cântat colinde, separat şi alături de ceilalţi cobeligeranţi, s-au întâlnit între tranşee, în „Ţara Nimănui” (No Man’s Land), şi au schimbat şi consumat împreună produse precum şampanie, bere, brânză, ciocolată sau tutun. Mai mult, s-au disputat şi meciuri amicale de fotbal. Toate acestea în mod neoficial şi la iniţiativa ofiţerilor şi soldaţilor aflaţi în tranşeele frontului de Vest.

Iată ce a consemnat unul dintre participanţii la Armistiţiul din 24 decembrie 1914, britanicul Graham Williams, membru al celei de-a cincea Brigăzi Londoneze de Puşcaşi:

„Pentru început, germanii au cântat o colindă de-a lor şi apoi noi am cântat una de-a noastră, până când noi am început să cântăm «O Come, All You Faithful» şi germanii s-au alăturat imediat cântând acelaşi imn în versiunea sa latină «Adeste Fideles». Şi m-am gândit, ei bine, aceasta este într-adevăr un lucru extraordinar: două naţiuni, în mijlocul unui război, cântând aceeaşi colindă”.

Miracolul Naşterii Domnului a fost simţit de participanţi, chiar dacă la Armistiţiul de Crăciun nu au participat toate trupele combatante pe frontul de Vest şi chiar dacă episodul nu s-a mai repetat în următorii ani de război.

Armistiţiul de Crăciun este o dovadă că ceea că ceea ce ne aseamănă poate fi mai puternic decât trăsăturile care ne deosebesc ca indivizi, în cazul europenilor, identitatea creştină dovedindu-se a fi o realitate care nu trebuie şi nu poate fi neglijată. Să păstrăm în continuare ceea ce ne uneşte şi ne defineşte ca europeni, şi să conştientizăm că incluziunea alterităţii nu este posibilă fără valorificarea memoriei, deci… Crăciun Fericit!

P.S.: Anul acesta, după 457 de ani, Naşterea Mântuitorului coincide cu Mawlid al-Nabī, festivalul naşterii profetului Mahomed. (autor: Remus Tanasă)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s